Acesta este un articol fără menajamente. Adevărul se spune răspicat și se argumentează pentru cei care vor să-l cunoască. Ceilalți, oricum, nu contează momentan !
Toate partidele progresiste își au rădăcinile în ingineria socială prin fragmentație a lui Karl Popper, progresivă, „pas cu pas” (vă amintiți de cartea lui Klaus Werner Johannis? ).
Toate aceste organizații sunt, în realitate, partide neomarxiste.
Toate, fără excepție, se autodeclară, în mod fals, de centru-dreapta. Pentru că asta este strategia aleasă de la cei care le coordonează, într-un mod mai mult sau mai puțin ocult.
Falsitatea și parșivenia, îmbinate cu un ateism activ, agresiv, sau cu un fariseism bine camuflat, sunt „uneltele” principale ale acestui curent politic cât se poate de toxic ( numit progresism / neomarxism).
Tot așa au procedat cândva și promotorii ingineriei sociale centralizate, adică ai marxismului (comunismului), consolidat în perioada 1850- 1883 de un satanist notoriu, dovedit: Karl Marx.
Dacă îl veți citi pe Karl Marx și pe Karl Popper, dacă veți face, apoi, o analiză asupra așa-zisei „Școli de la Frankfurt”, veți afla adevărul despre Renew Europe, spre exemplu și, prin ricoșeu, despre partidele care compun acest grup neomarxist din Parlamentul European.
Apariția curentului extremist, naționalist, suveranist, atât în SUA (unde este reprezentat, momentan, de Donald Trump) cât și în Europa, se datorează în mare măsură progresiștilor / neomarxiștilor.
Și asta pentru că, în mod natural, atunci când apare o extremă, automat apare și cea de sens contrar. Ambele își ridică mingea la fileu, pentru că, printre altele, rolul lor este să producă conflicte în societate și chiar războaie, la nevoie.
Sunt ușor de identificat cele două extreme datorită faptului că, în general, se duelează pe tema propriilor ideologii și nu pe dezbaterea unor proiecte serioase pentru țară.
Așadar, în SUA, avem un pol de putere de extremă stânga progresist / neomarxist, reprezentat în acest moment de Biden și, în general, de un anumit segment din partidul democrat, apoi, un pol de putere suveranist, naționalist-extremist reprezentat de Trump și tot în general, de un segment al partidului republican. Ambele tabere sunt toxice pentru poporul american, evident, fiecare în felul său.
În România aceste două extreme sunt reprezentate de USR, pe de-o parte, partid ce se identifică a fi de centru dreapta, în realitate fiind unu partid de extremă stânga, progresist /neomarxist, ca și grupul parlamentar din cadrul Parlamentului UE, Renew Europe, din care face parte.
Pe de altă parte, în cealaltă extremă, a apărut AUR. Acesta se vrea a fi un partid de centru-dreapta conservator, în realitate el fiind un partid extremist, suveranist, după modelul celor din anturajul imediat al lui Trump. Asta, bineînțeles, păstrând proporțiile. Totuși, între Trump și Simion nu prea există termen de comparație decât doar în zona ideologică..
Antidotul pentru extremismul de stânga (reprezentat de progresism / neomarxism) dar și pentru extremismul de dreapta, reprezentat de acest suveranism care, fie vorba între noi, are multe valențe de stânga, îl constituie creștin-democrația și conservatorismul autentic, naționalismul luminat, echilibrat.
Momentan însă, în lume, așa ceva nu prea mai există.
Datorită acestui lucru, umanitatea se poate confrunta în circa 20-30 de ani cu dominația unui curent ideologic mult mai toxic și mai nociv decât a fost marxismul, comunismul, nazismul, fascismul, ori capitalismul sălbatic: neomarxismul.
Un curent extremist, care nu are, în realitate, nimic comun cu democrația și care, dacă nu va fi oprit, va face mai multe victime decât au făcut toate celelalte curente amintite la un loc.
„Pentru ca răul să triumfe este suficient ca oamenii buni să nu facă nimic”.
Fii om bun și implică-te!
Vino cu noi!
România, înainte de toate!
*
Citește mai jos un articol foarte interesant al lui Oreste Teodorescu, articol în care poți afla mai multe despre progresism/neomarxism…