PROIECT

CONSTITUȚIA ROMÂNIEI

(acest proiect se află încă în dezbatere internă)

PREAMBUL

Noi, cetățenii României, atât cei care cred în Dumnezeu ca izvor al adevărului, dreptății, binelui și frumosului, precum și cei care nu împărtășesc o asemenea credință, dar care respectă această valoare universală, egali în drepturi și obligații, pentru binele comun, ne manifestăm voința în a ne implica activ în treburile comunității și ale țării. Noi, cetățenii României, atât cei care cred în Dumnezeu ca izvor al adevărului, dreptății, binelui și frumosului, precum și cei care nu împărtășesc o asemenea credință, dar care respectă această valoare universală, egali în drepturi și obligații, pentru binele comun, ne manifestăm voința în a ne implica activ în treburile comunității și ale țării. Suntem conștienți de responsabilitatea noastră față de moștenirea lăsată de străbuni, precum și față de responsabilitatea pe care o avem, față de familie, țară și națiune și nu în ultimul rând față de Creator. Suntem hotărâți să refacem unitatea dintre noi, pentru a putea reconstrui și consolida libertatea, democrația și pacea în România, pentru a contribui din plin la dezvoltarea țării atât în plan material cât și spiritual. Suntem hotărâți să întărim Justiția și Statul de drept.  Vrem să fim fericiți în țara noastră, noi și urmașii noștri. Pentru toate acestea, pentru binele prezent și viitor al familiei, al țării și al națiunii noastre proclamăm această Constituție. 

TITLUL I. Principii generale.

Art. 1. Statul român.

(1) Statul este instrumentul de organizare politică și administrativă prin intermediul căruia se exercită funcționalitatea sistemului social și sunt reglementate relațiile dintre oameni. 

(2) România este stat național, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

(3) România este stat membru al Uniunii Europene.

(4) România este stat membru al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO).

(5) Forma de guvernământ a statului este republica prezidențială.

(6) Legea fundamentală a statului român este Constituția.

(7) Statul apără libertatea şi drepturile cetățenilor, asigură independența şi siguranța țării.

(8) Statul sprijină prosperitatea dezvoltarea durabilă, coeziunea internă şi diversitatea culturală a țării.

(9) Statul veghează la garantarea egalității de șanse.

(10) Statul se angajează în favoarea conservării durabile a resurselor naturale, precum şi în favoarea respectării ordinii internaționale juste şi pașnice.

(11) Drapelul României este tricolor; culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roșu.

(12) Ziua națională a României este 1 Decembrie.

(13) Imnul național al României este „Deșteaptă-te române”.

(14) Stema țării și sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice.

(15) Capitala României este municipiul București.

Art. 2. Suveranitatea.

(1) Suveranitatea națională aparține cetățenilor țării, care o exercită prin referendum, precum și prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice și corecte.                      

(2) Niciun grup și nicio persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

Art. 3. Teritoriul.

(1) Teritoriul României este inalienabil.

(2) Frontierele țării sunt consfințite prin lege organică, cu respectarea principiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internațional.

(3) Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune /orașe şi regiuni.(4) Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populații străine.

Art. 4. Limba oficială.

(1) În România, limba oficială este limba română. 

Art. 5. Principii de activitate ale statului.

(1) Activitățile statului se desfășoară în cadrul celor trei Puteri: legislativă, executivă și judecătorească.

(2) Statul se organizează potrivit principiului separației celor trei Puteri, legislativă, executivă şi judecătorească şi a echilibrului dintre ele.

(3) Puterea legislativă este exercitată în mod colectiv de Parlament împreună cu cetățenii.

(4) Puterea executivă este exercitată de Președinte și Administrația Prezidențială.

(5) Puterea judecătorească este exercitată de instanțele judecătorești. 

(6) Legea reprezintă baza şi limita activității statului.

(7) Activitatea statului trebuie să îndeplinească un interes public şi trebuie să fie proporțională cu scopul vizat.

(8) Atribuirea şi îndeplinirea sarcinilor de stat se bazează pe principiul de subsidiaritate.

(9) Organele statului şi persoanele particulare trebuie să acționeze în conformitate cu normele de bună credință.

Art. 6. Dreptul internațional şi dreptul intern.

(1) Statul român respectă dreptul internațional.

(2) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credință obligațiile care-i revin din tratatele la care este parte.

(3) Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.

(4) Președintele face publice și transmite Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să fie supuse aprobării instituțiilor Uniunii Europene.

(5) În cazul în care un tratat, la care România urmează să devină parte, cuprinde dispoziții contrare Constituției, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituției.

(6) Tratatele adoptate de Parlament, potrivit legii, dacă nu au fost respinse prin referendum, fac parte din dreptul intern.

Art. 7. Responsabilitate individuală și socială. 

(1) Fiecare persoană este responsabilă pentru sine şi contribuie, în funcție de capacitatea proprie, la îndeplinirea sarcinilor statului şi societății. 

TITLUL II. Drepturi fundamentale. Garanții sociale. Cetățenia. Drepturile politice.

CAPITOLUL I. Drepturi fundamentale.

Art. 8. Tratatele internaționale privind drepturile omului.

(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile şi libertățile cetățenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul Internațional al Drepturilor Civile și Politice și Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene.

Art.9. Demnitatea umană.

(1) Demnitatea umană trebuie respectată şi protejată.

Art. 10. Egalitatea în drepturi. 

(1) Toți oamenii sunt egali în fața legii şi a autorităților publice, fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege.

(2) Nimeni nu trebuie să fie discriminat, mai ales pe motiv de origine, rasă, sex, vârstă, limbă, situație socială, mod de viață, convingeri religioase, filozofice sau politice, dar nici datorită unei deficiențe fizice, mentale sau psihice. 

(3) Bărbatul şi femeia sunt egali în drepturi. Legea prevede egalitatea de drept şi de fapt, în special în sfera familială, cea educativă şi cea a muncii. 

(4) Bărbatul şi femeia au dreptul la un salariu egal pentru o muncă de valoare egală. 

(5) Legea prevede măsuri pentru eliminarea inegalităților care afectează persoanele cu handicap.

Art. 11. Protecție împotriva arbitrarului şi protejarea bunei credințe. 

(1) Orice persoană are dreptul de a fi tratată de organele statului în mod nearbitrar, respectiv conform normelor de bună credință. 

Art. 12. Dreptul la viață şi libertate personală. 

(1) Orice om are dreptul la viață. 

(2) Pedeapsa cu moartea este interzisă. 

(3) Orice om are dreptul la libertate personală, mai ales la integritate fizică şi psihică, respectiv la libertatea de mișcare. 

(4) Tortura şi orice tratament sau pedeapsă inumană sau degradantă sunt interzise. 

Art. 13. Libertatea de conștiință și credință.

(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credințelor religioase nu pot fi îngrădite sub nicio formă.

(2) Libertatea de conștiință şi credință este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranță şi de respect reciproc.

(3) Parlamentul nu va elabora nicio lege care să impună o religie sau să interzică practicarea liberă a unei religii.

(4) Orice persoană are dreptul de a-şi alege în mod liber religia personală, precum şi a-şi crea propriile convingeri filozofice şi de a le profesa individual sau în comunitate.

(5) Orice persoană are dreptul de a se alătura unei comunități religioase sau de a face parte din aceasta şi de a urma un învățământ religios. 

(6) Nimeni nu poate fi constrâns să se alăture unei comunități religioase sau de a face parte dintr-o astfel de comunitate, de a efectua un act religios sau de a urma un învățământ religios. 

(7) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condițiile legii.

(8) În relațiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acțiuni de învrăjbire religioasă.

(9) Cultele religioase sunt autonome față de stat şi se bucură de sprijinul acestuia, inclusiv prin înlesnirea asistenței religioase în armată, în spitale, în penitenciare, în azile şi în orfelinate.

(10) Părinții sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educația copiilor minori a căror răspundere le revine.

Art.14. Dreptul la căsătorie, întemeierea unei familii.

(1) Familia este elementul natural şi fundamental al societății şi are drept la ocrotire din partea ei şi a statului.

(2) Dreptul la căsătorie, întemeierea unei familii, este garantat.

(3) Cu începere de la împlinirea vârstei legale, bărbatul și femeia, fără nicio restricție în ce privește rasa, naționalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie.

(4) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația şi instruirea copiilor.

(5) Condițiile de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei se stabilesc prin lege. 

(6) Căsătoria religioasă poate fi celebrată numai după căsătoria civilă.

(7) Copiii din afara căsătoriei sunt egali în fața legii cu cei din căsătorie.

Art. 15. Protecția copiilor şi tinerilor. 

(1) Copiii şi tinerii au dreptul la o protecție specială a integrității lor fizice, psihice și morale și la o încurajare a dezvoltării lor. 

Art. 16. Libertatea de exprimare.

(1) Libertatea de opinie este garantată. 

(2) Fiecare persoană are dreptul de a forma, exprima şi difuza liber opinia sa personală.

(3) Orice persoană are dreptul de a-şi publica ideile prin intermediul presei, în scris sau pe cale orală, cu condiţia asumării răspunderii în faţa unei instanţe judecătoreşti. 

(4) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor şi libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(5) Parlamentul nu va elabora nicio lege care să restrângă libertatea cuvântului sau a presei.

(6) Cenzura de orice fel este interzisă.

(7) Libertatea presei implică şi libertatea de a înființa publicații.

(8) Nicio publicație nu poate fi suprimată.

(9) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligația de a face publică sursa finanțării.

(10) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

(11) Sunt interzise de lege defăimarea țării şi a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

(12) Răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștință publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condițiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.

Art. 17. Dreptul la informație.

(1) Libertatea de informare este garantată.

(2) Fiecare persoană are dreptul de a primi informații în mod liber, de a le obține de la surse accesibile în general şi de a le difuza. 

(3) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.

(4) Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

(5) Mijloacele de informare în masă, publice şi private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice.

(6) Libertatea presei, radio-ului şi a televiziunii, precum şi alte forme de producere şi difuzare a informațiilor corespunzătoare telecomunicațiilor publice, sunt garantate. 

(7) Secretul de redactare este garantat.

(8) Dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a tinerilor sau securitatea națională.

(9) Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale şi politice exercitarea dreptului la antenă, iar în timpul campaniilor electorale acest drept să fie egal, fără nicio discriminare. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activității lor se reglementează prin lege organică.

Art. 18. Dreptul de obținere a unui ajutor în situații dificile. 

(1) Oricine se află într-o situație dificilă şi nu este în stare să-şi asigure subzistența, are dreptul de a fi ajutat şi asistat, respectiv are dreptul să primească mijloacele indispensabile pentru a duce o existență în conformitate cu demnitatea umană.

Art. 19. Protejarea vieții private. 

(1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieții private şi a celei de familie, a domiciliului personal, a corespondenței şi a relațiilor pe care le stabilește prin poștă şi serviciile de telecomunicații. 

(2) Orice persoană are dreptul de a fi protejată împotriva folosirii abuzive a datelor personale.

Art. 20. Inviolabilitatea domiciliului.

(1) Domiciliul şi reședința sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul ori în reședința unei persoane fără învoirea acesteia.

(2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru următoarele situații:

a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătorești;

b) înlăturarea unei primejdii privind viața, integritatea fizică sau bunurile unei persoane;

c) apărarea securității naționale sau a ordinii publice;

d) prevenirea răspândirii unei epidemii.

(3) Cetățeanul are dreptul de a se simți în siguranță în ceea ce privește persoana, domiciliul, documentele şi bunurile sale, împotriva perchezițiilor şi confiscărilor nemotivate; nu vor fi emise mandate decât pe baza unor motive întemeiate de suspiciune, menționând cu precizie locul care urmează să fie percheziționat şi persoanele sau obiectele care urmează să fie reținute.

(4) Percheziția se dispune de judecător şi se efectuează în condițiile şi în formele prevăzute de lege.(5) Perchezițiile în timpul nopții sunt interzise, în afară de cazul infracțiunilor flagrante.

Art. 21. Drept la învățământ de bază.

(1) Dreptul la un învățământ de bază suficient şi gratuit este garantat.

(2) Dreptul la învățătură este asigurat prin învățământul general obligatoriu, prin învățământul liceal şi prin cel profesional, prin învățământul superior, precum şi prin alte forme de instrucție şi de perfecționare.

(3) Învățământul de toate gradele se desfășoară în limba română. În condițiile legii, învățământul se poate desfășura şi într-o limbă de circulație internațională.

(4) Dreptul persoanelor aparținând minorităților naționale de a învăța limba lor maternă şi dreptul de a putea fi instruite în această limbă sunt garantate; modalitățile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege.

(5) Învățământul de stat este gratuit, potrivit legii. 

(6) Învățământul de toate gradele se desfășoară în unități de stat, particulare şi confesionale, în condițiile legii.

(7) Autonomia universitară este garantată.

(8) Statul asigură libertatea învățământului religios, potrivit cerințelor specifice fiecărui cult. În școlile de stat, învățământul religios este organizat şi garantat prin lege.

Art. 22. Libertatea științei. 

(1) Libertatea învățământului şi cercetării științifice este garantată.

Art. 23. Libertatea artei. 

(1) Libertatea artei este garantată.

Art. 24. Libertatea de întrunire. 

(1) Libertatea de întrunire este garantată.

(2) Fiecare persoană are dreptul de a organiza reuniuni, de a lua sau nu parte la acestea. 

(3) Parlamentul nu va elabora nici o lege care să restrângă dreptul cetățenilor români la întrunire pașnică sau de a adresa Președintelui petiții privind repararea nedreptăților.

Art. 25. Libertatea de asociere. 

(1) Libertatea de asociere este garantată. 

(2) Fiecare persoană are dreptul de a forma asociații, de a adera sau de a face parte din acestea, și de a participa la activități asociative. 

(3) Nimeni nu poate fi constrâns să adere la o asociație sau să facă parte din aceasta. 

(4) Cetățenii au dreptul, fără obținerea unei aprobări prealabile, să formeze grupuri neînarmate. Poliția are dreptul să fie prezentă la reuniunile publice. Reuniunile în aer liber pot fi interzise atunci când există temeri că acestea ar putea reprezenta o amenințare pentru liniștea publică.

(5) Organizațiile civice sau politice care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranității, a integrității sau a independenței României sunt interzise prin lege.

(6) Nu pot face parte din Asociații: magistrații, membrii activi ai armatei, membri activi ai poliției, membrii activi ai Serviciilor secrete.

(7) Nicio asociație nu poate fi dizolvată printr-o măsură dispusă de executiv. În mod excepțional, activitatea unei asociații poate fi interzisă temporar, cu condiția inițierii imediate de proceduri judiciare împotriva acesteia, pentru dizolvarea sa.

(8) Membri categoriilor socio-profesionale care se încadrează în prevederile art.25, alineat (6) beneficiază de compensații financiare pentru limitarea drepturilor constituționale.

(9) Conflictele între Asociații sunt, pe cât posibil, soluționate prin negociere sau mediere.

(10) Greva şi suspendarea activității de muncă sunt legale când se raportează relațiilor de muncă şi sunt conforme obligațiilor de menținere a calmului la locul de muncă sau de a recurge la o conciliere. 

(11) Legea poate interzice recursul la grevă anumitor categorii socio-profesionale.

(12) Persoanele cărora le este interzis dreptul la grevă, prin lege, beneficiază de compensații pentru limitarea drepturilor constituționale.

(13) Asociațiile cu caracter secret sunt interzise.

(14) Asociațiile care recurg la violență sau al căror scop este atingerea obiectivului prin violență, prin instigare la violență ori prin alte mijloace pedepsite de lege, de influențare a persoanelor care au opinii diferite, sunt dizolvate prin hotărâre judecătorească.

(15) Cazurile legate de dizolvarea asociațiilor politice pot fi înaintate Curții Supreme, fără să fie necesară îndeplinirea unei condiții prealabile.

(16) Efectele juridice ale dizolvării unei Asociații sunt reglementate prin lege.

(17) În caz de revolte, forțele de ordine, cu excepția cazului în care sunt atacate, pot să acționeze numai după ce mulțimea, în numele legii, a fost avertizată de trei ori să se disperseze, iar o asemenea avertizare a fost ignorată.

(18) Statul nu acordă fonduri sau beneficii materiale organizațiilor civice sau politice.

Art. 26. Libertatea de stabilire. 

(1) Românii au dreptul să se stabilească oriunde în România. 

(2) Românii au dreptul să părăsească România sau să intre pe teritoriul acesteia.

Art. 27 Cetățenii români în străinătate.

(1) Cetățenii români se bucură în străinătate de protecția statului român şi trebuie să-şi îndeplinească obligațiile, cu excepția acelora ce nu sunt compatibile cu absenților din țară.

(2) Statul contribuie la consolidarea legăturilor care unesc românii din străinătate între ei și cu România. 

(3) Cetățenii români din străinătate, în condițiile în care au cetățenia română în mod exclusiv se bucură de aceleași drepturi ca și cetățenii români din țară. 

Art. 28. Proprietatea. 

(1) Proprietatea este publică sau privată.

Art. 29. Proprietatea publică.

(1) Proprietatea publică este garantată prin lege şi aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale.

(2) Bogățiile de interes public ale subsolului, infrastructura, spațiul aerian, apele, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice exclusive, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietății publice.

(3) Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice, sau pot fi concesionate ori închiriate.

(4) Contractele încheiate de Administrația Prezidențială sau de autoritățile publice locale, care vizează bunurilor proprietate publică nu pot conține clauze secrete, cu excepția contractelor din domeniul Apărării și Securității Naționale care pot avea anexe ce conțin informații tehnice clasificate. Aceste contracte se publică integral în Monitorul Oficial al României (cu excepția anexelor ce conțin informații tehnice clasificate), în maximum 3 zile de la semnare și intră în vigoare în termen de 100 de zile de la publicare dacă în această perioadă nu a fost înregistrată o Inițiativă cetățenească de respingere a contractului.

(5) Referendumul național sau local de respingere a unui contract, de felul celui redat la art. 29 alineat (4), se desfășoară conform prevederilor legii organice. 

(6) Orice contract, de felul celui redat la art. 29 alineat (4), intră în vigoare la data validării rezultatului referendumului, dacă nu a fost respins prin referendum.

Art. 30. Proprietatea privată.

(1) Proprietatea privată și dreptul de moștenire, precum şi creanțele asupra statului sunt garantate. Conținutul și limitele acestora sunt stabilite prin lege.

(2) Accesul cetățenilor străini la dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile se reglementează prin lege.

(3) Proprietatea privată presupune obligații. Utilizarea acesteia servește și binelui public.

(4) Exproprierea este permisă doar pentru binele public și poate fi ordonată doar în baza legii, care stabilește natura și mărimea despăgubirii. 

(5) Proprietatea funciară și mijloacele de producție pot fi transferate în proprietatea publică sau alte forme de întreprindere publică, în scopul naționalizării, printr-o lege care stabilește natura și mărimea despăgubirii.

(6) Mărimea despăgubiri în caz de expropriere, este stabilită prin realizarea unui echilibru echitabil între interesul public și interesele persoanelor afectate. În caz de dispută referitoare la cuantumul despăgubirii, se poate recurge la Instanțele ordinare.

Art. 31. Libertate economică. 

(1) Libertatea economică este garantată. 

(2) Aceasta cuprinde, în special, libera alegere a profesiei, liberul acces la o activitate economică lucrativă privată şi libera exercitare a acesteia.

Art. 32. Garantarea accesului la justiție. 

(1) Orice persoană are dreptul ca dosarul conținând cauza personală să fie judecat de o autoritate judiciară. 

Art. 33. Garanții generale de procedură judiciară. 

(1) Fiecare persoană are dreptul, pe durata unei proceduri judiciare sau administrative, să fie judecată într-un termen rezonabil, iar cauza să fie analizată în mod echitabil de o instanță stabilită prin lege, competentă, independentă şi imparțială.  

(2) Părțile au dreptul să fie ascultate. 

(3) Orice persoană care nu dispune de mijloace financiare suficiente are dreptul, cu excepția cazului în care cauza sa este lipsită de orice șansă de reușită, la asistență juridică gratuită. În plus, are dreptul la asistența gratuită a unui apărător, în măsura în care protejarea drepturilor sale impun acest lucru. 

(4) Persoana care face obiectul unei acțiuni civile are dreptul ca dosarul conținând cauza personală să fie adus în fața judecătoriei de care aparține. Legea poate să prevadă, după caz, un alt for. 

(5) Audierea şi pronunțarea hotărârii sunt publice. Legea poate să prevadă excepții.

Art. 34. Privare de libertate

(1) Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa, decât doar în cazurile prevăzute de lege. 

(2) Orice persoană care este privată de libertate are dreptul să fie informată de îndată, în limba pe care o înțelege, cu privire la motivele acestei privări şi drepturile pe care le are. Totodată trebuie să i se ofere șansa de a-şi valorifica drepturile. Iar, în special, are dreptul să-şi informeze rudele. 

(3) Orice persoană care este arestată preventiv are dreptul la un traducător în fața unui judecător sau judecătoare, care va pronunța menținerea în arest sau eliberarea. Deopotrivă are dreptul să fie judecată într-un termen rezonabil.

(4) Orice persoană care este privată de libertate, fără ca o instanță să fi hotărât acest lucru, are dreptul, în orice moment, să sesizeze tribunalul. Acesta din urmă statuează, în cel mai scurt termen posibil, legalitatea acestei privări de libertate.

(5) Nu vor fi cerute cauțiuni excesive, nici nu vor fi impuse amenzi excesive, nici nu vor fi aplicate pedepse crude sau excepționale.

Art. 35. Protecția împotriva expulzării, extrădării şi expatrierii. 

(1) Românii nu pot fi expulzați din țară; nu pot fi predați unei autorități străine decât dacă consimt la acest lucru.

 (2) Refugiații nu pot fi expatriați pe teritoriul unui stat unde sunt persecutați, nici nu pot fi predați autorităților unui stat asemănător. 

(3) Nimeni nu poate fi expatriat pe teritoriul unui stat unde riscă să fie torturat sau să fie supus unui tratament sau unei pedepse nemiloase şi inumane. 

Art. 36. Procedură penală.

(1) Orice persoană dispune de prezumția de nevinovăție până în momentul când face obiectul unei condamnări definitive.

(2) Orice persoană acuzată are dreptul să fie informată, în cel mai scurt termen posibil și în detaliu, cu privire la acuzațiile care i se aduc. Acesteia trebuie să i se ofere șansa de a-şi valorifica drepturile de apărare.

(3) Orice persoană condamnată are dreptul de a solicita examinarea hotărârii de către o instanță superioară.

Art. 37. Drept de petiție. 

(1) Orice persoană are dreptul, fără a fi supusă unui prejudiciu, să adreseze petiții autorităților.

(2) Autoritățile trebuie să ia la cunoștință de aceste petiții și să le răspundă. 

Art. 38. Drepturi politice. 

(1) Drepturile politice sunt garantate. 

(2) Garantarea drepturilor politice protejează libera formare a opiniei cetățenilor şi exprimarea fidelă şi sigură a voinței acestora.

Art. 39. Exercitarea drepturilor politice. 

(1) Cetățenii români care au împlinit 18 ani și care nu sunt bolnavi mintali sau deficienți mintali, au drepturi politice. 

(2) Statul reglementează exercitarea drepturilor politice la nivel național și local. 

(3) Statul român garantează egalitatea de șanse între femei şi bărbați pentru ocuparea funcțiilor de demnitate publică, civilă sau militară.

(4) În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii Uniunii, care îndeplinesc cerințele legii organice, au dreptul de a alege şi de a fi aleși, exclusiv, în structurile administrației publice locale.

(5) Normele de numire a funcționarilor publici se stabilesc prin lege. 

Art. 40. Dreptul de a fi ales în Parlamentul European.

(1) În condițiile aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii români au dreptul de a alege şi de a fi aleși în Parlamentul European.

Art. 41. Dreptul de a fi ales în structurile locale și naționale ale statului.

(1) Candidații trebuie să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de cel puțin 33 de ani pentru a fi aleși în Parlament, 27 de ani în organele administrației publice locale, şi cel puțin 35 de ani pentru a fi aleși în funcția de Președinte sau Vicepreședinte al României.

(2) Au dreptul de a candida pentru funcția de Președinte, Vicepreședinte al României, sau parlamentar, și de a fi nominalizate în Administrația Prezidențială, numai persoanele care au cetățenia română, în mod exclusiv, au drept de vot, au domiciliul în România de minimum 7 ani și nu le este interzisă asocierea, potrivit art. 25 alineatul (6).

(3) Nu pot candida pentru funcțiile de Președinte, Vicepreședinte al României, Președinte al Regiunii, Primar, parlamentar, membru al Consiliului Regional sau Local și nu pot fi nominalizați pentru a îndeplini funcții în cadrul Administrației Prezidențiale, cetățenii condamnați definitiv la pedepse pentru infracțiuni care în ochii opiniei publice îi fac nedemni pentru a ocupa funcții publice. Infracțiunile în cauză sunt definite de codul penal. 

Art. 42. Înfăptuirea drepturilor fundamentale. 

(1) Drepturile fundamentale trebuie să fie înfăptuite în ansamblul ordinii juridice. 

(2) Oricine își asumă o sarcină proprie statului este obligat să respecte drepturile fundamentale şi să contribuie la înfăptuirea acestora. 

(3) Autoritățile veghează ca drepturile fundamentale, în măsura în care se pretează la acest aspect, să fie îndeplinite şi în relațiile dintre persoanele particulare.

Art. 43. Limitarea drepturilor fundamentale. 

(1) Orice limitare a unui drept fundamental trebuie să fie fondată pe o bază legală pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăților cetățenilor, a desfășurarea instrucției penale, pentru prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Limitările importante trebuie să fie prevăzute de lege. 

(2) Orice limitare a unui drept fundamental trebuie să fie justificată de un interes public sau de protejarea dreptului fundamental al celorlalți. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.(3) Limitarea drepturilor fundamentale pe perioada carierei impune acordarea de compensanții.

Art. 44. Exercitarea drepturilor şi a libertăților.

(1) Cetățenii români, cetățenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile şi libertățile celorlalți.

CAPITOLUL II. Garanții sociale. 

Art. 45. Principii.

(1) Statul și regiunile se asigură, în plus, față de responsabilitatea individuală şi inițiativa privată, ca: 

a) fiecare persoană să beneficieze de securitate socială; 

b) fiecare persoană să beneficieze de îngrijiri medicale necesare sănătății proprii;

c) familiile, în calitate de comunități de adulți şi copii, să fie protejate şi încurajate;

d) fiecare persoană capabilă să lucreze să-şi poată asigura întreținerea printr-un loc de muncă, pe care îl exercită în condiții echitabile; 

e) orice persoană în căutarea unei locuințe, să poată găsi, pentru ea şi familia ei, o locuință corespunzătoare, în condiții suportabile; 

f) copiii şi tinerii, precum şi persoanele cu vârsta corespunzătoare pentru a munci, să poată beneficia de o formare inițială şi de o formare continuă adecvată propriilor aptitudini;

g) copiii şi tinerii să fie încurajați să devină persoane independente şi responsabile din punct de vedere social, respectiv să fie susținuți în ceea ce privește integrarea lor socială, culturală şi politică.

(2) Statul și regiunile se asigură ca fiecare persoană să fie asigurată cu privire la consecințele economice din cauza vârstei, invalidității, bolii, accidentelor, șomajului, maternității, condiției de orfan şi văduvie. 

(3) Statul se angajează în realizarea scopurilor sociale în ansamblul competențelor constituționale proprii şi a mijloacelor disponibile. 

(4) Niciun drept supus prestațiilor de stat nu poate fi derivat direct din scopurile sociale.  CAPITOLUL III. Cetățenia, drepturi politice.

Art. 46. Cetățenia.

(1) Cetățenia română se dobândește, se păstrează sau se pierde în condițiile prevăzute de legea organică.(2) Cetățenia română nu poate fi retrasă aceluia care a dobândit-o prin naștere.(3) Cetățenii străini pot obține cetățenia română doar în condițiile legii.

Art. 47. Drepturile cetățenilor cu drept de vot.

(1) Cetățenii cu drept de vot pot lua parte la referendum și la alegerea organelor reprezentative.

(2) Cetățenii cu drept de vot, cu excepția celor nominalizați la articolul 25 alineat (6), pot face parte din comitetele de inițiativă care promovează Inițiative cetățenești.

(3) Cetățenii cu drept de vot pot constitui comitete de inițiativă și pot acționa în următoarele direcții:

a) revizuirea Constituției;

b) demiterea Președintelui;

c) dizolvarea Parlamentului;

d) aderarea la organizații de securitate colectivă sau comunități supranaționale; 

e) retragerea din organizații de securitate colectivă sau comunități supranaționale;

f) promovarea de legi;

g) respingerea Hotărârilor Parlamentului;

h) respingerea legilor adoptate de Parlament;

i) respingerea actelor juridice încheiate de Administrația Prezidențială, acte care vizează bunuri proprietate publică;j) demiterea Primarului sau a Președintelui Regiunii;

k) dizolvarea Consiliului Local sau Regional;

l) promovarea proiectelor de Hotărâri locale sau regionale;

m) respingerea Hotărârilor locale sau regionale;

n) respingerea Dispozițiilor Primarilor sau ale Președinților Regiunilor.

TITLUL III. Îndatoririle fundamentale.

CAPITOLUL I. Obligații.

Art. 48. Fidelitatea față de țară.

(1) Fidelitatea față de țară este sacră.

(2) Cetățenii cărora le sunt încredințate funcții publice, precum şi militarii, răspund de îndeplinirea cu credință a obligațiilor ce le revin şi, în acest scop, vor depune jurământul cerut de lege.

Art. 49. Apărarea țării.

(1) Cetățenii au obligația să apere România.

(2) Toate persoanele care pot lupta sunt obligate să participe personal la apărarea țării, conform regulilor stabilite prin lege organică.

Art. 50. Contribuții financiare.

(1) Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice.

(2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale.(3) Orice alte prestații sunt interzise, în afara celor stabilite prin lege.

——————————————————————-

Acest proiect de lege va fi făcut public integral numai după asumarea sa, prin semnătură, de către un Comitet de inițiativă, în fața Notarului public. 

Vrei să cunoști integral acest proiect?

Intră online la toate dezbaterile care vor avea loc pe această temă, până la oficializarea sa în fața notarului.

Dezbaterile vor începe din data de 19 Octombrie 2021 și se vor desfășura, în fiecare seară de la ora 21.00, iar linkul de conectare pe platforma de conferințe online ZOOM va putea fi găsit începând cu data mai sus menționată, de la ora 20.45 pe pagina oficiala a partidului: 

https://www.facebook.com/pad.dd.Romania